uitare

română

Etimologie

Din a uita.

Pronunție

• AFI: /uj'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului uitare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uitare	uitări
Articulat	uitarea	uitările
Genitiv-Dativ	uitării	uitărilor
Vocativ	uitare	uitărilor

1. faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri.
2. rătacire morală.
3. (fig.) neființă, neant.

Cuvinte compuse

• uitare de sine

Expresii

• A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aurite
• etirau
• iertau

Referințe

• DEX '98 via DEX online