uituc

română

Etimologie

Din a uita + sufixul -uc.

Pronunție

• AFI: /ujˈtuk/

Adjectiv

Declinarea adjectivului uituc
	Singular	Plural
Masculin	uituc	uituci
Feminin	uitucă	uituce
Neutru	uituc	uituce

1. (adesea substantivat) care uită ușor, care are memorie slabă, uitător; (p.ext.) distrat, zăpăcit.

Cuvinte derivate

• uituceală
• uitucenie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cuiuț

Referințe

• DEX '98 via DEX online