umili

română

Etimologie

Din umil.

Pronunție

• AFI: /u.mi'li/

Verb

Conjugarea verbului (se) umili
Infinitiv	a (se) umili
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) umilesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) umilească
Participiu	umilit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) a (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi.
2. (v.refl.) a adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva.

   Se umilește în fața divinității.

Sinonime

• 1: ploconi, înjosi, degrada
• 2: se pleca, se smeri, se supune

Cuvinte derivate

• umil
• umilință
• umilire
• umilit
• umilitor

Traduceri

a deveni umil; a se înjosi

afrikaans: verneder (Afrikaans) catalană: humillar (català) cehă: ponížit (čeština) engleză: humiliate (English) esperanto: humiligi (Esperanto) finlandeză: nöyryyttää (suomi) franceză: humilier (français) galiciană: humillar (galego) germană: demütigen (Deutsch), erniedrigen (Deutsch)

indoneziană: membuat malu (Bahasa Indonesia) islandeză: auðmýkja (íslenska) maghiară: lealacsonyít (magyar) norvegiană: ydmyke (norsk) neerlandeză: vernederen (Nederlands) poloneză: upokarzać (polski), spuszczać (polski) spaniolă: humillar (español) suedeză: förnedra (svenska), förödmjuka (svenska) turcă: kibrini kırmak (Türkçe), utandırmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online