umoare

română

Variante

• humoare

Etimologie

Din franceză humeur < latină humor, humoris.

Pronunție

• AFI: /u'mo̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului umoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	umoare	umori
Articulat	umoarea	umorile
Genitiv-Dativ	umorii	umorilor
Vocativ	umoare	umorilor

1. lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor.
2. (livr.) dispoziție sufletească; fire, temperament.

Cuvinte compuse

• umoare apoasă
• umoare vitroasă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online