undui

română

Variante

• undoia
• undoi

Etimologie

Din a undi + sufixul -ui; (după franceză ondoyer).

Pronunție

• AFI: /un.du'i/

Verb

Conjugarea verbului undui
Infinitiv	a undui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	unduiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să unduiască
Participiu	unduit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (despre suprafața apelor; la pers. 3) a face unde, a se propaga în formă de unde.
2. (v.intranz.) (p.gener.) a se mișca asemenea undelor unei ape.

Cuvinte derivate

• unduios
• unduire
• unduit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online