utilitate

română

Etimologie

Din franceză utilité < latină utilitas, -atis.

Pronunție

• AFI: /u.ti.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului utilitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	utilitate	utilități
Articulat	utilitatea	utilitățile
Genitiv-Dativ	utilității	utilităților
Vocativ	'	'

1. însușirea a ceea ce este util sau utilizabil.
2. folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva.

   De mare utilitate.

Sinonime

• 1-2: folos, necesitate, trebuință, (pop.) priință, (înv.) polză

Antonime

• inutilitate

Cuvinte derivate

• inutil, neutil
• inutilitate
• util
• utiliza
• utilizabil
• utilizare
• utilizat
• utilizator

Cuvinte apropiate

• uza

Traduceri

însușirea a ceea ce este util sau utilizabil

cehă: užitečnost (čeština) f. engleză: utility (English) esperanto: utileco (Esperanto) estoniană: kasulikkus (eesti) finlandeză: hyödyllisyys (suomi) franceză: utilité (français) f. germană: Nutzen (Deutsch) m., Nützlichkeit (Deutsch) f.

italiană: utilità (italiano) f. poloneză: pożytek (polski) m. portugheză: utilidade (português) f. slovacă: úžitok (slovenčina) m. spaniolă: utilidad (español) f. suedeză: nytta (svenska) c., användbarhet (svenska) c. turcă: fayda (Türkçe), yarar (Türkçe)

Referințe

• DEX online