vechime

română

Etimologie

Din vechi + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /ve'ki.me/

Substantiv

Declinarea substantivului vechime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vechime	invariabil
Articulat	vechimea	invariabil
Genitiv-Dativ	vechimii	invariabil
Vocativ	vechime	invariabil

1. faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi.
2. numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcție.
3. vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate, vechie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online