veste

română

Etimologie

Din slavă (veche) vestĩ.

Pronunție

• AFI: /'ves.te/

Substantiv

Declinarea substantivului veste
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	veste	vești
Articulat	vestea	veștile
Genitiv-Dativ	veștii	veștilor
Vocativ	veste	veștilor

1. fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație.
2. zvon; (p.ext.) faimă, renume.

Cuvinte derivate

• vesti

Locuțiuni

• (loc.adv.) Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate.

Expresii

• A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti
• A prinde de veste = a afla ceva (la timp)
• Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi?
• A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online