Adunarea Generală a Națiunilor Unite
From Wikipedia, the free encyclopedia
Adunarea Generală a Națiunilor Unite (AGNU / AG) este una dintre cele cinci organe principale ale Organizației Națiunilor Unite și unica în care toate statele au reprezentare egală. Puterile sale sunt de supraveghere a bugetului Organizației Națiunilor Unite, numirea membrilor ne-permanenți ai Consiliului de Securitate, primirea rapoartelor de la alte organe ale Națiunilor Unite și formularea de recomandări sub formă de Rezoluții ale Adunării Generale, [1] care posedă un număr mare de organe subsidiare. [2]
Tip org | Principal |
Acronim | AG, AGNU |
Conducător | Miguel d'Escoto Brockmann
Nicaragua |
Statut | Activ |
Înființat | 1945 |
Sit oficial | www.un.org/ga |
Adunarea Generală se reunește în cadrul sesiunilor anuale regulate iar ultima sesiune anuală este din septembrie[3] în decembrie dar pot fi convocate sesiuni speciale sau urgente. Componența, funcțiile, competențele, votul, și procedurile sunt stabilite în capitolul IV al Cartei Organizației Națiunilor Unite.
Prima sesiune a fost convocată la 10 ianuarie 1946, în holul central Westminster din Londra. Reprezentanți ai 51 de națiuni au participat la această primă sesiune.
În decursul anilor '80, Adunarea Generală a devenit un forum de dialog Nord-Sud unde se tratau problemele dintre națiunile industrializate și țările în curs de dezvoltare. Aceste aspecte au venit în prim plan din cauza fenomenului de creștere și schimbare a componenței ONU. În 1945, ONU a avut 51 de membri iar în prezent are 193 de membri, din care mai mult de două treimi sunt țări în curs de dezvoltare. Pentru multe țări în curs de dezvoltare, ONU este o sursa de influență în diplomație și în principalele lor piață de desfacere.