Codexul Aleppo
From Wikipedia, the free encyclopedia
Codexul Aleppo (în ebraică כֶּתֶר אֲרָם צוֹבָא, romanizat: Cętęr Aērām Țōvāe, lit. „Coroană din ARAM TOVA”, Siria Centrală) este un manuscris medieval legat al Bibliei ebraice. Codexul a fost scris în orașul Tiberia în secolul al X-lea d.Hr. (circa în anul 920) sub conducerea Califatului Abbasid,[1] și pentru acuratețea cum este scris a fost preferat de către Maimonide. Împreună cu Codexul Leningrad (Codex Leningradensis), conține textul masoretic tradițional al lui Ben-Asher.
Acest articol a fost tradus cu ajutorul unei unelte de traducere automată, de aceea calitatea lui este foarte joasă.. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea articolului apăsând butonul „modificare”! Fragmentul inserat (sau întreaga pagină) va fi șters dacă în termen de 7 zile nu se înregistrează progrese notabile în procesul de redactare. Pagina a fost modificată ultima oară de către InternetArchiveBot (Contribuții • Jurnal) acum 2 luni. |
Codexul a fost păstrat timp de cinci secole în Sinagoga centrală din Aleppo, până când aceasta a fost incendiată în timpul revoltelor anti-evreiești din 1947.[2] Soarta codexului în deceniul următor este neclară: când a reapărut în Israel, în 1958, aproximativ 40% din manuscris, inclusiv majoritatea secțiunii Torah, lipsea și de atunci au fost recuperate doar două file suplimentare.[3] Presupunerea inițială, că paginile lipsă au fost distruse în focul sinagogii, a fost din ce în ce mai contestată, alimentând speculațiile că acestea se află în colecții private.[4][3]
Porțiunea din codex care s-a păstrat este găzduită în Altarul Cărții de la Muzeul Israel din Ierusalim.[4]