Erich Mielke
politician german / From Wikipedia, the free encyclopedia
Erich Fritz Emil Mielke (Pronunție în germană: /ˈeːʁɪç ˈmiːlkɐ/; n. , Berlin, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. , Berlin, Germania) a fost un oficial comunist german care a condus Ministerul Securității de Stat (Ministerium für Staatsicherheit), minister cunoscut sub numele de Stasi, din 1957 până la scurt timp după căderea Zidului Berlinului în 1989.
Erich Mielke | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Erich Fritz Emil Mielke |
Născut | [1][2][3][4] Berlin, Regatul Prusiei, Imperiul German |
Decedat | (92 de ani)[1][2][3][4] Berlin, Germania |
Înmormântat | Zentralfriedhof Friedrichsfelde[*][[Zentralfriedhof Friedrichsfelde (cemetery in Berlin, Germany)|]] |
Cetățenie | Imperiul German Republica de la Weimar Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Republica Democrată Germană Germania |
Ocupație | ofițer politician ministru |
Limbi vorbite | limba germană[5] limba rusă |
Membru al Camerei Poporului | |
Premii | Erou al Uniunii Sovietice () Ordinul Lenin () Ordinul Revoluția din Octombrie[*] () Ordinul Steagul Roșu () Ordinul Războiului Patriotic cl. I[*] medal «Za otlicie v ohrane gosudarstvennoi granițî SSSR»[*][[medal «Za otlicie v ohrane gosudarstvennoi granițî SSSR» |]] medal «Za ukreplenie boevogo sodrujestva»[*][[medal «Za ukreplenie boevogo sodrujestva» (Soviet military decoration awarded to personnel of the Warsaw Pact and friendly socialist states)|]] Medalia de aur în rang de erou al RDG[*] () Held der Arbeit[*][[Held der Arbeit (title of honour of erstwhile German Democratic Republic)|]] () ...mai multe... |
Partid politic | KPD SED[*] |
Alma mater | Köllnisches Gymnasium[*] |
Infracțiuni | |
Activitate | |
Condamnat pentru | Dublă omucidere |
Locul detenției | Justizvollzugsanstalt Moabit[*][[Justizvollzugsanstalt Moabit (prison in the Moabit district of Berlin, Germany)|]] |
Situația pedepsei | Eliberat in 1995 pe motiv de sănătate |
Modifică date / text |
Originar din Berlin și din a doua generație de membri ai Partidului Comunist din Germania, Mielke a fost unul din cei doi pistolari care în 1931 i-au omorât pe polițiștii Paul Anlauf și Franz Lenck. După ce a aflat că exista un martor supraviețuitor, Mielke a scăpat de urmărire penală fugind în Uniunea Sovietică, unde a fost recrutat de NKVD. El a fost unul din autorii Marii Epurări precum și ai decimării staliniste a Brigăzii Internaționale în timpul Războiului Civil Spaniol.
După sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, Mielke a revenit în Zona Sovietică a Germaniei Ocupate, ajutând la organizarea dictaturii staliniste sub conducerea Partidului Unității Socialiste (SED), mai târziu devenind șef al Stasi; potrivit lui John Koehler, a fost "cel mai longeviv șef de poliție secretă în Blocul Sovietic".[6]
Stasi sub Mielke a fost numită "cea mai infiltrată poliție de stat care a existat vreodată pe pământ german."[7] Într-un interviu din1993, supraviețuitorul Holocaustului și vânătorul de naziști Simon Wiesenthal a declarat că, dacă se consideră numai opresiunea propriului popor, Stasi sub Mielke "a fost mult, mult mai rău decât Gestapo."[8]
În anii 1950 și '60, Mielke a organizat colectivizarea forțată în Germania de Est a gospodăriilor particulare, fapt ce a dus la un potop de refugiați în Germania de Vest. Ca o contramăsură, Mielke a supravegheat construirea Zidului Berlinului și a cosemnat ordinele de a se trage în toți cei care încercau să treacă în Germania capitalistă.
De asemenea, el a supervizat crearea de poliții secrete pro-sovietice și insurecții în țări din Europa de Vest, America Latină, Africa și Orientul Mijlociu.
În plus față de rolul său de șef al Stasi, Mielke a fost, de asemenea, general în armata germană de est și membru al Biroului Politic al Partidului Comunist. Supranumit „Maestrul Fricii”[9] (germană der Meister der Angst) de către presa vest-germană, Mielke a fost unul dintre cei mai puternici și mai detestați oameni din Germania de Est.[10] După Reunificarea Germaniei, Mielke a fost judecat, condamnat și încarcerat pentru asasinarea în 1931 a căpitanilor de poliție Anlauf și Lenck. El a fost eliberat mai devreme din cauza problemelor de sănătate, și a murit într-un azil din Berlin în anul 2000.