F4F Wildcat
From Wikipedia, the free encyclopedia
Grumman F4F Wildcat a fost un avion de vânătoare pentru portavioane al SUA care și-a început serviciul atât la Marina Militară a SUA (US Navy) cât și la Marina Militară a Marii Britanii (Royal Navy) în 1940 cu numele de Martlet.
F4F Wildcat | ||
Grumman F4F-3 Wildcat cu camuflaj mat gri-albastru la începutul anului 1942 | ||
Tip | Avion de vânătoare | |
---|---|---|
Țară de origine | SUA | |
Constructor | Grumman | |
Zbor inaugural | 2 septembrie 1937 | |
Introdus | 1940 | |
Retras | 1945 | |
Beneficiar principal | ||
Bucăți fabricate | 7885 | |
Variante | F3, F3S, F–4, F–7,FM–1, FM–2, Martlet I–V | |
Modifică date / text |
Prima dată a fost folosit în luptă de britanici în Europa, Wildcat fiind singurul avion de vânătoare pentru portavioane disponibil pentru US Navy pe teatrul de război din Pacific în prima parte al celui de-al Doilea Război Mondial în anii 1941 și 1942. (Cu toate că Brewster Buffalo era primul avion de vânătoare al US Navy, s-a dovedit dezamăgitor în luptă. Acest tip de avion a fost retras foarte repede, fiind înlocuit cu Wildcat, odată ce acestea au fost disponibile).
Cu o viteză maximă de 318 mph (512 km/h), în lupte aeriene Wildcat era depășit de mai rapidul și mult mai agilul Mitsubishi A6M Zero care avea o viteză de 331 mph (533 km/h), dar masivitatea Wildcat-ului, cuplat cu tactici noi ca de exemplu Thach Weave, a determinat un raport de victorii aeriene/pierderi în favoarea americanilor de 5,9:1 în anul 1942, până la sfârșitul războiului această medie ridicându-se la 6,9:1.[1]
Lecția învățată de la avioanele Wildcat au fost aplicate repede la proiectarea și fabricarea avionului menit să-l înlocuiască, Grumman F6F Hellcat care putea să întreacă Zero-urile și la punctele forte ale acestora din urmă.
Producția Wildcat-urilor a continuat, acestea servind pe portavioanele de escortă, unde nu se puteau utiliza avioanele de vânătoare mai mari și mai grele.