Ferdinand Buisson
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ferdinand Édouard Buisson (n. 20 decembrie 1841, Paris – d. 16 februarie 1932, Thieuloy-Saint-Antoine) a fost un academician, pastor protestant, pacifist și politician socialist francez. A condus Liga Drepturilor Omului.
Ferdinand Buisson | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 20 decembrie 1841 Paris |
Decedat | 16 februarie 1932 (91 de ani) Thieuloy-Saint-Antoine |
Părinți | Pierre Buisson[*][[Pierre Buisson (French magistrate)|]] |
Frați și surori | Benjamin Buisson[*][[Benjamin Buisson |]] |
Cetățenie | Franța |
Ocupație | politician profesor universitar[*] pedagog[*] filozof |
Locul desfășurării activității | Paris[1] |
Limbi vorbite | limba franceză[2] |
Deputat în Parlamentul celei de-a treia Republici Franceze | |
În funcție 1902 – 1914 | |
În funcție 1919 – 1924 | |
Premii | Premiul Nobel pentru Pace () Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*] () Marcelin Guérin Prize[*][[Marcelin Guérin Prize (French literary prize)|]] () |
Partid politic | RRRS |
Alma mater | Lycée Condorcet Facultatea de Litere din Paris[*] (doctorat[*][[doctorat (titlu de doctor în Franța)|]], )[3][4] |
Modifică date / text |
A fost cofondatorul și președintele Ligii Apărării Drepturilor Omului din 1914 până în 1926 și a Ligue de l'enseignement (Liga învățământului) între anii 1902-1906. În 1927 a primit, împreună cu politicianul german Ludwig Quidde, Premiul Nobel pentru Pace.
Filozof (profesor agregat în filozofie), educator și om politic francez, a fost inspector general în învățământul de stat. Este autorul unei teze despre Sébastien Castellion. A fost, de asemenea, și francmason, în loja Grand Orient (Marele Orient) din Franța[5]. Ferdinand Buisson a fost președintele Asociației naționale a liberilor cugetători. În 1905 prezidă comisia parlamentară care avea ca scop separarea statului de biserică.
Celebru pentru lupta pe care a purtat-o cu ajutorul Ligii învățământului în favoarea unui învățământ naționalizat și laic, funcționar, deputat, apropiat al lui Jules Ferry, a inventat substantivul „laicitate”.
A fost inițiatorul masificării învățământului primar, ceea ce a dat numeroase drepturi celor care nu aveau nici un drept (elevii cu deficiențe și elevii handicapați), dând naștere în același timp condițiilor gravei crize a educației actuale.