Henric Trenk
pictor elvețian / From Wikipedia, the free encyclopedia
Henric Trenk (de asemenea cunoscut sub numele de Henri sau Heinrich Trenk; n. 1818, Zug, Cantonul Zug, Elveția – d. , București, România) a fost un pictor și fotograf român născut în Elveția, cunoscut pentru peisajele sale romantice și asocierea lui cu scriitorul și arheologul Alexandru Odobescu.
Henric Trenk | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1818[1][2][3] Zug, Cantonul Zug, Elveția |
Decedat | (74 de ani)[1][2][3][4] București, România |
Cetățenie | Elveția România |
Ocupație | pictor ilustrator[*] fotograf |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Studii | Academia de Arte Frumoase din Düsseldorf |
Mișcare artistică | romantism, realism |
Modifică date / text |
A fost remarcat de Alexandru Odobescu pentru precizia topografică a schițelor sale. Odobescu căuta un însoțitor pe timpul călătoriilor sale de studiu, care să-i realizeze aspectul vestigiilor istorice și a monumentelor întâlnite. Astfel, Alexandru Odobescu l-a ales colaborator pe Henric Trenk în momentul în care Consiliul de Miniștri al Principatelor Unite a hotărât în data de 29 ianuarie 1860 măsurile pentru conservarea monumentelor. Lui Odobescu i-a revenit sarcina de a le identifica pe întinsul județelor Mehedinți, Vâlcea, Gorj, Dolj și Argeș. Ca urmare, în perioada anilor 1860 - 1861, l-a luat pe Trenk cu penița de tuș, creionul, acuarelele, guașele și mai ales laviul său și a pornit la drum. Trenk a realizat pe hârtie cu o siguranță demnă de un aparat fotografic, aspectul edificiilor vizitate împreună cu toate detaliile pe care Odobescu le dorea imortalizate. Trenk a înțeles rostul unei munci științifice. Așa cum a spus Ion Frunzetti, desenul său s-a transfigurat într-un document autentic. Ruinele cetăților istorice, odăjdiile vechi, mănăstirile, mormintele și pietrele funerare, icoanele, pridvoarele, fântânile, legăturile de evanghelii sau chiar facsimilul unei pagini, au fost consemnate de mâna impersonală a desenatorului. În opinia lui Frunzetti, pare că Trenk era absorbit cu totul în munca de imagist-arhivar și că a uitat cu desăvârșire că există ca persoană. El a simțit și a văzut absolut tot ceea ce nu făcea de fapt obiectul studiilor arheologice ale lui Odobescu.
Henric Trenk a fost un pictor care a contribuit prin opera sa la mișcarea împotriva academismului din România în perioada anilor 1864 - 1873. Tablourile lui Trenk păstrează și în tehnica de execuție felul de a picta al peisagiștilor germani, elvețieni și tirolezi în special. Căutând să creeze o compoziție de factură clasicistă, artistul a căutat măreția covârșitoare a naturii, sublimul și mirificul ei. Pictorul elvețian a fost unul dintre artiștii care au contribuit la introducerea peisajului ca tematică autonomă în pictura românească. Trenk a fost un precursor al transformării pe care o va realiza geniul lui Nicolae Grigorescu. Prin modul de a imagina reprezentarea naturii, Trenk a rămas pentru o lungă perioadă de timp, un clasic ce a căutat o viziune maiestuoasă supraordonată față de om și în același timp independentă față de acesta. Din comentariile lui Ion Frunzetti reiese că artistul a alunecat uneori și spre o concepție romantică a peisajului.
A participat la mai multe Expoziții ale artiștilor în viață și ale Societății Amicilor Bellelor Arte din 1874. Critica de artă a considerat că data la care s-a stins moda și interesul pentru opera lui Henric Trenk a fost matematic fixată - momentul 1873 al ascensiunii lui Nicolae Grigorescu.