Henrieta Delavrancea
arhitectă română / From Wikipedia, the free encyclopedia
Henrieta Delavrancea - Gibory (n. 19 octombrie 1897[2] - d. 26 martie 1987[3]) a fost una dintre primele femei arhitect admise la Școala Superioară de Arhitectură din București dar, datorită suspendării cursurilor pe durata Primului Război Mondial, nu a fost prima femeie care a absolvit. A fost fiica lui Barbu Ștefănescu Delavrancea și soră a scriitoarei și pianistei Cella Delavrancea. Alături de Horia Creangă, George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu, face parte din generația de arhitecți care a avut o contribuție importantă la formarea școlii de arhitectură modernă românească[4] .
Mai multe informații Date personale, Născută ...
Henrieta Delavrancea | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 19 octombrie 1897 București |
Decedată | 26 martie 1987 (89 de ani) București |
Părinți | Barbu Ștefănescu Delavrancea |
Frați și surori | Cella Delavrancea |
Cetățenie | România |
Ocupație | arhitectă |
Limbi vorbite | limba română[1] |
Activitate | |
Clădiri semnificative | * Casa Eliza Brătianu * Casa Ion Pillat * Casa Canciov * Casa Stelian Popescu * Casa Cantuniari * Casa Vilcovici * Pavilionul de ceai al Palatului Regal (azi dispărut) Pavilionul Grănicerilor |
Modifică date / text |
Închide