Horia Maicu
arhitect român / From Wikipedia, the free encyclopedia
Horia Maicu (Haim Goldstein, n. 1905, Constanța – d. 1975) a fost un renumit arhitect român, de origine evreu, al cărui nume, înainte de românizare, a fost Haim "Harry" Goldstein.
Horia Maicu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1905[1] Constanța, România |
Decedat | 1975 (70 de ani)[2] |
Cetățenie | România |
Ocupație | arhitect |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Premii | Premiul de Stat (1962)[3] |
Modifică date / text |
A fost cel mai prolific arhitect constănțean până la instaurarea comunismului, activând aici între 1931 și 1940. A fost autorul a numeroase construcții în stilurile art deco, așa cum a fost Hotelul Carlton (redenumit în comunism Hotelul Continental) - și cel mediteranean - Vila Leon.
Există puține date cu privire la activitatea lui Harry Goldstein în prima parte a anilor ’40. Se pare că a părăsit Constanța, pentru București, în 1940. Perioada războiului a fost, fără îndoială, una dificilă, dată fiind originea evreiască a arhitectului. Chiar și înainte de crimele legionare, deportările în Transnistria și Holocaust, în România fuseseră adoptate legi rasiale în 1938, de guvernul Octavian Goga, și 1940, de cabinetul condus de Ion Gigurtu.[4]
El este autorul (alături de Nicolae Cucu) proiectului Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism din București. De asemenea, a fost unul dintre autorii proiectelor Casei Scânteii (azi Casa Presei Libere), Sălii Palatului, Teatrului Național. A fost profesor universitar și arhitect al Capitalei.
Horia Maicu, pe atunci arhitect-șef al orașului, împreună cu prof. arh. Romeo Belea (șef de proiect complex) și prof. arh. Nicolae Cucu, au proiectat și realizat între anii 1963-1977 clădirea Teatrul Național din București. În memoriile sale “Arhitect sub comunism”, Ion Mircea Enescu afirmă că la Teatrul Național, autor era nominalizat Horia Maicu, atunci arhitect-șef al orașului, deși toată lumea știa că autori au fost cei din grupul lui Romeo Belea.
În 1970, la sfârșitul carierei, Horia Maicu a devenit Doctor în arhitectură cu lucrarea Bazele Compoziției Arhitecturale.[5]