Istoria Rusiei postsovietice
From Wikipedia, the free encyclopedia
După disoluția Uniunii Sovietice din decembrie 1991, Federația Rusă a devenit un stat independent. Rusia era cea mai mare dintre cele 15 republici ale URSS-ului, având aproximativ 60% din produsul intern brut și peste o jumătate din populația fostului stat unional. Rușii dominau numeric și din punct de vedere al ierarhiei Armata Roșie dar și Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Acestea au fost cele mai importante motive pentru care Rusia a fost acceptată ca stat succesor al Uniunii Sovietice în diplomație, moștenind locul de mebru permanent în Consiliul de Securitate al ONU și dreptul de veto al URSS-ului. Consultați și articolul Calitatea Rusiei de membru al ONU.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Acest articol sau secțiune are nevoie de actualizare. Unele părți din acest articol sau secțiune au fost identificate ca nemaifiind de actualitate. Vă rugăm să actualizați acest articol introducând evenimente recente și eliminați acest format după aceea. Informații suplimentare se pot găsi pe pagina de discuții. |
Rusia |
Acest articol face parte din seria: |
|
Politica altor țări • |
În ciuda acceptării Rusiei pe poziția fostei URSS, republica postsovietică era lipsită de puterea politică, economică și militară a defunctului stat sovietic. Rusia a reușit să convingă restul republicilor postsovietice să renunțe de bună-voie la armele nucleare moștenite și le-a concentrat sub comanda forțelor spațiale și de rachete rusești încă active, dar pentru cea mai mare parte a forțelor armate ale Federației Rusiei a urmat o perioadă de degringoladă după 1991. Mai înainte de dezmembrarea Uniunii Sovietice, Boris Elțin fusese ales în funcția de președinte al Rusiei în iunie 1991, în cadrul primelor alegeri directe prezidențiale din istoria țării. În octombrie 1991, cu puțin timp înaintea proclamării independenței, Elțin a declarat că va îniția un proces de reformă economică radicală, orientată către economia de piață după modelul "terapiei de șoc poloneze"
În zilele noastre, Federația Rusă continuă o mare parte a tradițiilor culturale, economice și sociale din perioadele țaristă și sovietică.