Limba suedeză
From Wikipedia, the free encyclopedia
Limba suedeză ( svenska språket (ajutor·info)) este o limbă din familia limbilor germanice de nord sau scandinave, vorbită în majoritate de către aproximativ 9 milioane de oameni în Suedia și alte zone din Finlanda, unde are același statut legal cu limba finlandeză. Suedeza este inteligibilă mutual cu norvegiana și cu daneza. Împreună cu celelalte limbi germanice de nord, suedeza are la origine nordica veche, limba comună a popoarelor germanice care au trăit în Scandinavia în timpul perioadei vikinge. Este în prezent limba scandinavă cu cel mai mare număr de vorbitori. [3]
Limba suedeză svenska | |
Pronunție | [ˈsvɛ̂nskâ] |
---|---|
Vorbită în | Suedia, zone din Finlanda |
Regiuni | Europa de Nord |
Număr de vorbitori | 10,4 + 3 milioane (2020) [1] |
Limbă-mamă | Suedeza veche; indirect nordica veche |
Sistem de scriere | alfabetul latin modificat: Alfabetul suedez și Braille suedez |
Tipologie lingvistică | SVO |
Clasificare | |
Limbi indo-europene
| |
Statut oficial și codificare | |
Limbă oficială în | 2 state: Suedia Finlanda + Åland 2 organizații: Uniunea Europeană Consiliul Nordic |
Organ de reglementare | Språkrådet Academia Suedeză Institutul de Limbi din Finlanda |
ISO 639-1 | sv |
ISO 639-2 | swe |
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | swe |
SIL | swe |
Extras | |
Declarația Universală a Drepturilor Omului Alla människor är födda fria och lika i värdighet och rättigheter. De är utrustade med förnuft och samvete och bör handla gentemot varandra i en anda av broderskap. [2] | |
Răspândire în lume | |
Răspândirea limbii suedeze în Europa de Nord | |
Puteți vizita Wikipedia în Limba suedeză. | |
Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text |
Suedeza standard, vorbită de marea majoritatea a suedezilor, este limba națională care a evoluat din dialectele centrale suedeze prezente în secolul al XIX-lea, aceasta fiind, la începutul secolului al XX-lea, deja stabilă. Deși în prezent mai există diverse varietăți regionale care își au originea în alte dialecte rurale mai vechi, limba vorbită și cea scrisă sunt standardizate și uniformizate.
Ordinea cuvintelor în propoziție se face, ca și în majoritatea limbilor germanice, după principiul verbului pe locul al doilea, ceea ce presupune faptul că verbul finit apare pe poziția secundară în propozițiile enunțiative principale. Morfologia limbii suedeze este asemănătoare cu cea a limbii engleze, în sensul că în limbă cuvintele au relativ puține flexiuni. Există două genuri, dar niciun caz gramatical, și se face distincție între plural și singular. Analize mai vechi indică prezența cazurilor nominativ și genitiv și de asemenea există câteva urme ale cazurilor acuzativ și dativ. Adjectivele sunt comparate ca în engleză și sunt declinate în conformitate cu gen, număr și definitudine. Definitudinea substantivelor este marcată în primul rând prin sufixe, și de asemenea prin articole hotărâte sau nehotărâte. Din punctul de vedere al prozodiei, suedeza prezintă atât accent prozodic cât și aspecte tonale. Suedeza este foarte bogată în vocale și este de asemenea notabilă pentru existența consoanei fricative velare dorsopalatale surde, ce reprezintă un fonem forte variabil.