Luigi Guido Grandi

Luigi Guido Grandi (n. 1 octombrie 1671 la Cremona - d. 4 iulie 1742 la Pisa) a fost un călugăr, preot, filozof, matematician și inginer italian.

Luigi Guido Grandi
Date personale
Născut	10 octombrie 1671[1][2] Cremona, Lombardia, Italia[1][2]
Decedat	4 iulie 1742 (70 de ani)[2][3][1][4] Pisa, Marele Ducat de Toscana[2]
Religie	catolicism[1]
Ocupație	matematician inginer filozof teolog[*]​
Limbi vorbite	limba latină[5]
Activitate
Alte nume	Bartolo Luccaberti[6] Quintus Lucius Alpheus[6]
Organizație	Universitatea din Pisa
Premii	Membru al Societății Regale[*]​
Modifică date / text

A studiat filozofie și teologie sub egida Ordinului iezuit. A devenit matematicianul de curte al margrafului de Toscana Cosimo al III-lea de' Medici.

În 1709 vizitează Anglia, unde este numit Fellow of the Royal Society. Din 1714 până la sfârșitul vieții activează ca profesor la Universitatea din Pisa.

Activitate științifică

A studiat strofoida. A descoperit curba logaritmică, trasând graficul acesteia, pe care a publicat-o în 1701. În 1699 a demonstrat geometric problema lui Viviani.

A studiat curba loxodromă a conului care este o anumită curbă elicoidală și a stabilit că această linie curbă apare la intersecția unui con cu un cilindru a cărui bază e o spirală logaritmică.

A studiat o serie numerică ce va fi numită seria lui Grandi.

Note

1. Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în 23 mai 2021
2. Digital DISCI, accesat în 23 mai 2021
3. Guido Grandi, Internet Philosophy Ontology project, accesat în 9 octombrie 2017
4. Luigi Guido Grandi, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
5. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
6. Czech National Authority Database, accesat în 30 august 2020