Marin Sorescu
poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător român / From Wikipedia, the free encyclopedia
Marin Sorescu (n. , Bulzești, România – d. , București, România) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.[7] În cariera politică, a ocupat funcția de ministru al Culturii între anii 1993 și 1995, fără afiliere politică.
Marin Sorescu | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | [1][2] Bulzești, România | ||
Decedat | (60 de ani)[1][3][4][5] București, România | ||
Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | poet, dramaturg, prozator, eseist, om politic | ||
Limbi vorbite | limba română[6] | ||
Partid politic | politician independent | ||
Studii | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Colegiul Național "Frații Buzești" Craiova | ||
Activitatea literară | |||
Activ ca scriitor | 1964-1996 | ||
Specie literară | drama, eseu, poezie, proza | ||
Operă de debut | Singur printre poeți (1964) | ||
Opere semnificative | Iona | ||
| |||
Cariera politică | |||
Ministru al culturii | |||
În funcție – | |||
Precedat de | Petre Sălcudeanu | ||
Succedat de | Viorel Mărginean | ||
Partid politic | IND | ||
Modifică date / text |
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
v • d • m |
S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic, după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995). A tradus versuri ale lui Boris Pasternak.
În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1992, în urma unei scrisori semnate de mai mulți redactori ai revistei.[8]
În 1992, și-a susținut doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza ”Insolitul ca energie creatoare, cu exemple din literatura română”.