Nichifor Crainic
scriitor român / From Wikipedia, the free encyclopedia
Nichifor Crainic (unul dintre pseudonimele lui Ion Dobre,[2] n. , Bulbucata, Vlașca, România – d. , Mogoșoaia, Ilfov, România) a fost un teolog, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof, ideolog de extremă dreaptă[3] fascist[4] rasist[5][6][7], și antisemit român.
Mai multe informații Date personale, Născut ...
Nichifor Crainic | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | Bulbucata, Vlașca, România | ||
Decedat | (82 de ani) Mogoșoaia, Ilfov, România | ||
Cetățenie | România | ||
Religie | creștin ortodox | ||
Ocupație | filozof jurnalist publicist teolog[*] cadru didactic universitar[*] politician poet | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Activitate | |||
Alte nume | Nichifor Crainic | ||
Educație | Facultatea de Teologie a Universității din București, Universitatea din Viena | ||
Alma mater | Universitatea din Viena | ||
Organizație | Universitatea din București | ||
Partid politic | Mișcarea Legionară, Liga Apărării Național-Creștine | ||
Mișcare politică | naționalism, antisemitism extrema dreaptă, fascist, legionar, carlist, anti-carlist, pro-Ion Antonescu, pro-comunism | ||
Premii | Premiul Național pentru poezie Doctor honoris causa al Universității din Viena (1940, perioada nazistă) | ||
Profesor pentru | Arsenie Boca | ||
| |||
Modifică date / text |
Închide
Mai multe informații Oameni cheie, Președinte ...
Liga Apărării Național Creștine | |
Oameni cheie | |
---|---|
Președinte | A. C. Cuza |
Secretar general | Nichifor Crainic |
Date | |
Înființat | March 4, 1923 |
Desființat | July 16, 1935 |
Sediu | București |
Ziar | Apărarea Națională[1] |
Informații | |
Ideologie oficială | Ultranaționalism Anti-semitism |
Poziție politică | Extrema dreaptă |
Modifică date / text |
Închide
În perioada de început, a mai folosit pseudonimele Victor Rațiu (1908), D. Crainic (1909), D.I. Crainic, D.I. Nichifor, N. Crainic (1910)[8], Victor Mărginaș[9]. Din aprilie 1926, Nichifor Crainic este numele lui legal[10].
În 1940, a fost ales membru al Academiei Române - pe locul devenit vacant al lui Octavian Goga -, apoi exclus în 1945 și reconfirmat post-mortem în 1994. Crainic a fost și unul dintre teoreticienii etnocrației din perioada interbelică.[11]