Palatul Cercului Militar Național
clădire-monument în București, România / From Wikipedia, the free encyclopedia
Palatul Cercul Militar Național este o clădire din București care găzduiește instituția centrală de cultură a Armatei române, cu profil cultural-educativ, artistic, recreativ-distractiv, precum și de imagine, reprezentare și protocol.
Palatul Cercului Militar Național | |
Palatul Cercului Militar Național - vedere frontală | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 44.435084°N 26.096948°E ({{PAGENAME}}) |
Localitate | București |
Țara | România |
Adresa | Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 20 |
Edificare | |
Arhitect | Dimitrie Maimarolu Victor Ștefănescu Ernest Doneaud |
Stil arhitectural | Academism francez |
Data începerii construcției | 1911 |
Data finalizării | 4 februarie 1923 (inaugurarea) |
Beneficiar | Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București |
Clasificare | |
Cod LMI | B-II-m-A-19201 |
Modifică date / text |
Lucrările pentru construcția Palatului Cercului Militar Național au început în anul 1911, deși terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898.
Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar Național a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu Victor Ștefănescu și Ernest Doneaud. Unele din decorațiunile interioare și exterioare la noua construcție a Cercului Militar, inclusiv cei doi mari vulturi plasați spre a fi protectori ai panoului cu firma instituției, au fost executate de sculptorul Ion Schmidt Faur[1].
Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București, organizație a ofițerilor români înființată în 15 decembrie 1876.
Fondurile necesare au fost adunate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor (circa 80%), precum și din subvenții de stat și împrumuturi rambursabile.
Palatul Cercului Militar Național a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos.