Partidul Comunist Român
partid comunist din România (1921-1989) / From Wikipedia, the free encyclopedia
Partidul Comunist Român (PCR) a fost un partid politic creat în anul 1921 ca rezultat al scindării ramurii bolșevice de extremă stânga de Partidul Social Democrat Român (istoric). A funcționat în diferite perioade sub diferite denumiri oficiale: între 1921-1945 drept Partidul Comunist din România, și între 1948-1965 drept Partidul Muncitoresc Român. Din 1965 PMR redevine Partidul Comunist Român (PCR)[7]. Gărzile Patriotice au reprezentat aripa paramilitară a partidului.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat. Vă rugăm consultați părerile exprimate în pagina de discuții. Vă rugăm nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei. |
Partidul Comunist Român | |
Abreviere | PCR |
---|---|
Oameni cheie | |
Președinte | Nicolae Ceaușescu |
Secretar General | Gheorghe Cristescu (primul) Nicolae Ceaușescu (ultimul) |
Date | |
Înființat | (1921-05-08) |
Desființat | (1989-12-22) |
Sediu | București |
Ziar | Scînteia |
Organizație de tineret | Uniunea Tineretului Comunist |
Număr de membri (1989) | 3,6 - 4 milioane[1] |
Informații | |
Ideologie oficială | Comunism Marxism-leninism Național Comunism (după 1960) Naționalism de stânga (după 1960) Naționalism românesc (după 1960) Patriotismul socialist(en)[traduceți] Conservatorism social (după 1965)[2][3][4][5][6] |
Poziție politică | Extrema stângă |
Afiliere internațională | Comintern (1921-1943) Cominform (1947-1956) |
Culori oficiale | Roșu Galben |
Drapelul partidului | |
Modifică date / text |
Din punct de vedere numeric, rândurile partidului comunist au fost tot mai rare, scăzând de la circa 2000 pe timpul Congresului al II-lea (1922) la 1500 în 1931 și la sub 1000 pe timpul războiului. După o perioadă de oscilații politice care au durat până în 1923, partidul s-a identificat fidel cu interesele sovietice, urmărind aproape fără excepție o stridentă politică anti-românească.[8]
În România interbelică, PCR a fost o mică organizație politică ilegală, subordonată Cominternului și implicit Uniunii Sovietice care a susținut ideologic revoluția comunistă.
Partidul comunist și-a început ascensiunea la putere în România după actul de la 23 august 1944, la care a participat în calitate de membru al Blocului Național Democrat (BND). Apoi, conform strategiei staliniste și cu sprijinul trupelor sovietice, PCR și-a eliminat treptat adversarii. După abdicarea forțată a regelui Mihai I, în urma loviturii de stat de la 30 decembrie 1947, s-a instaurat Republica Populară Română.
Între 1947 și 1989, PCR a fost singurul partid politic oficial care a activat pe scena politică din România.
În articolul 3 al Constituției României din 1965, PCR era numit „forța politică conducătoare a întregii societăți din Republica Socialistă România”. Sub conducerea PCR în România a fost instaurată dictatura proletariatului, în economie s-a instituit dirijismul, societatea civilă a fost alterată de principiile dictatoriale ale PCR, iar cenzura a inhibat libertatea de exprimare.
„Și totuși oricare ar fi judecata istoricilor în viitor, este azi evident că globalmente vorbind, experiența comunismului pentru români a fost traumatică. În economie a înlocuit spiritul întreprinzător cu controlul centralizat; în politică și viața socială a înecat societatea civilă în instituții fără integritate; în viața intelectuală a sufocat libera expresie a spiritului uman, și cel mai grav, a adus prejudicii incalculabile moralei colective prin proliferarea legilor dar disprețul pentru Lege.” - Keith Hitchins[7].