Războiul civil din Rhodesia
From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul civil din Rhodesia - cunoscut și sub denumirea de Războiul de eliberare a Zimbabweului - a fost un conflict civil purtat între iulie 1964 și decembrie 1979 în Rhodesia.[1] Conflictul a implicat trei părți: minoritatea albă aflată sub conducerea guvernului lui Ian Smith, Armata Africană de Eliberare, aripa militară aUniunii Poporului African Zimbabwe, respectiv Armata Revoluționară a Poporului, aripa militară a Uniunii Naționale Africane Zimbabwe, condusă de Joshua Nkomo.[2][3][4][5][6][7][8]
Războiul Civil din Rhodesia | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Decolonizării Africii și Războiului Rece | |||||||
Situația geopolitică după independența Angolei și Mozambicului în 1975 | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Rhodesia de Sud (până la 11 noiembrie 1965) Rhodesia FROLIZI (1978-1979) | ZANU (ZANLA)
ANC (MK) FROLIZI (1971-1979) | ||||||
Conducători | |||||||
Ian Smith P. K. van der Byl Peter Walls Mick McLaren Frank Mussell Ken Flower Abel Muzorewa Ndabaningi Sithole James Chikerema Hendrik Verwoerd P. W. Botha John Vorster | Herbert Chitepo Josiah Tongogara Robert Mugabe Ndabaningi Sithole Edgar Tekere Solomon Mujuru Samora Machel Joshua Nkomo James Chikerema Jason Moyo Lookout Masuku Dumiso Dabengwa Oliver Tambo Joe Slovo | ||||||
Efective | |||||||
1979: 10.800 soldați 15.000 rezerviști 8.000 polițiști 19.000 polițiști rezerviști 1973: 2.000-5.000 trupe | 1979: 25.500 soldați 1979: 20.000 soldați | ||||||
Pierderi | |||||||
1.120 de soldați rhodesieni uciși | 10.000+ soldați uciși | ||||||
Modifică date / text |
Războiul și Tratatul Intern care i-a urmat, semnat în 1978 de Smith și Muzorewa[9], au condus la implementarea votului universal în iunie 1979 și încheierea domniei minorității albe în Rhodesia, redenumită Zimbabwe Rhodesia sub guvernul majoritar de culoare.[10] Totuși, acestă nouă organizare nu a câștigat credibilitate la nivel internațional și nu a fost recunoscută, iar conflictul a continuat. Ambele tabere au eșuat în a obține victoria, însă mai târziu s-a ajuns la un compromis.[11]
Negocierile purtate între guvernul Zimbabwe-Rhodesia, guvernul Marii Britanii și Frontul Patriotic(d) al lui Mugabe și Nkomo au avut loc în Lancaster House, Londra, în decembrie 1979. Aici a fost semnat Tratatul de la Lancaster House.[12] Țara s-a reîntors temporar sub control britanic și noi alegeri au fost organizate sub supravegherea britanicilor și a Comunității Națiunilor în martie 1980. ZANU a câștigat alegerile, iar Mugabe a devenit prim-ministrul statului Zimbabwe pe 18 aprilie 1980 când independența i-a fost recunoscută la nivel internațional.[13]