Regele Arthur
lider britanic legendar de la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea / From Wikipedia, the free encyclopedia
Regele Arthur este un rege britanic legendar reprezentând idealul cavaleresc, atât în război, cât și în pace. De-a lungul timpului, popularitatea poveștilor despre regele Arthur a crescut, depășind granițele Marii Britanii. În Europa și America mai ales au apărut numeroase alte legende, povești, cărți și filme care măresc universul ficțional al acestor legende.
Regele Artur | |
Date personale | |
---|---|
Părinți | Uther Pendragon Igraine[*][[Igraine (mother of King Arthur in Arthurian legend)|]][1] |
Frați și surori | Élaine[*][[Élaine (sister of King Arthur)|]] Morgause[*][[Morgause (character in later Arthurian traditions)|]] Morgan le Fay Madoc ap Uthyr[*][[Madoc ap Uthyr (legendary figure, son of Uther Pendragon, father of Eliwlod and brother of King Arthur)|]] |
Căsătorit cu | Guinevere[2] |
Copii | Llacheu[*][3] Amhar[*][[Amhar |]] ...[*][[... (character in Arthurian legend)|]] Loholt[*][[Loholt (legendary figure)|]] |
Religie | Biserica Celtică |
Ocupație | monarh |
Apartenență nobiliară | |
Rege[*] | |
Modifică date / text |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Puținele informații istorice despre Arthur provin din lucrările lui Nennius și Gildas și din Annales Cambriae. Arthur cel din legendă s-a dezvoltat inițial prin pseudo-istoriile lui Geoffrey of Monmouth și prin poveștile anonime galeze cunoscute colectiv sub numele de Mabinogion. Chrétien de Troyes a inițiat tradiția literară a ciclului arthurian, care a devenit una din principalele teme ale literaturii medievale. Scrierile medievale despre Arthur au luat sfârșit cu Morte D'Arthur a lui Thomas Mallory, apărută în 1485. Interesul în Arthur a reapărut ulterior, reprezentative fiind Un yancheu din Connecticut la curtea regelui Arthur de Mark Twain, The Once and Future King de T.H. White și opera Parsifal de Richard Wagner.
Temele centrale ale ciclului arthurian variază în funcție de textele care sunt examinate. Ele însă includ accederea la tron a lui Arthur prin episodul sabiei din stâncă, înființarea ordinului de cavaleri cunoscut ca Masa Rotundă și cavalerismul asociat, sfaturile vrăjitorului Merlin, apărarea Britaniei de invadatorii saxoni, aventuri magice la care iau parte anumiți cavaleri, în special Kay, Gawain, Lancelot, Percival și Galahad, sora lui Arthur (Morgan le Fay), căutarea sfântului Graal, adulterului lui Lancelot și al soției regelui Arthur (Guinevere), bătălia finală cu Mordred, și legenda întoarcerii lui Arthur. Sabia magică Excalibur, castelul Camelot și Doamna Lacului joacă de asemenea roluri importante. Un aspect stilistic important al literaturii medievale arthuriene este că e invariabil anacronistă.[4] Lucrările moderne totuși, sunt plasate de obicei în evul mediu sau în evul mediu întunecat.[5]