Războiul greco-turc (1919-1922)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Războiul greco-turc din 1919 – 1922, numit și Războiul din Asia Mică sau „Campania greacă” a Războiului de Independență al Turciei sau Catastrofa din Asia Mică, a fost o serie de evenimente militare care a apărut în perioada de partiționare a Imperiului Otoman de după încheierea Primului Război Mondial (mai 1919 – octombrie 1922). La acest conflict au participat pe de-o parte Grecia și pe de alta Mișcarea Națională Turcă, cea care avea să fondeze Republica Turcia.
Războiul greco-turc 1919 – 1922 | |||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte a Războiului de Independență al Turciei | |||||||||||
Atacul grec | |||||||||||
Informații generale | |||||||||||
| |||||||||||
Beligeranți | |||||||||||
Grecia
Regatul Unit | Mișcarea Națională Turcă
RSFS Rusă | ||||||||||
Conducători | |||||||||||
Leonidas Paraskevopoulos Anastasios Papoulas Georgios Hatzianestis | Mustafa Kemal Atatürk İsmet İnönü Fevzi Çakmak Ali Fuat Cebesoy | ||||||||||
Efective | |||||||||||
Efective maxime ~200.000 (12 divizii)[1] | 1919: 5000 iunie 1920: 15.000[2] ianuarie 1921: 50.000[3][4] august 1921: 92.000[5] | ||||||||||
Pierderi | |||||||||||
24.240 morți 48.880 răniți 18.085 dispăruți[6] | 10.885 morți 31.173 răniți 22.690 morți din cauză de boală [7] dintr-un total de 34.885 morți de-a lungul întregului Război de Independență [8] | ||||||||||
Modifică date / text |
Grecii au declanșat conflictul deoarece premierul britanic David Lloyd George promisese Atenei importante câștiguri teritoriale în dauna Imperiului Otoman, în condițiile în care elenii ar fi participat la luptele primei conflagrații mondiale de partea Aliaților. La sfârșitul războiului greco-turc, grecii au fost nevoiți să cedeze toate câștigurile teritoriale, să revină la frontierele antebelice și să accepte schimburile de populație cu nou înființat Republica Turcia, în conformitate cu prevederile Tratatului de pace de la Lausanne.
Eșecul campaniilor militare anti-turce (grecești, armenești și franceze) i-a forțat pe Aliați să abandoneze Tratatul de la Sèvres. În schimb, ei au negociat cu turcii noul Tratat de la Lausanne. Prin acest nou tratat, Aliații au recunoscut independența Republicii Turcia și suveranitatea acesteia asupra Traciei Răsăritene și Anatoliei.