Uranus
șaptea planetă de la Soare / From Wikipedia, the free encyclopedia
Uranus este a șaptea planetă de la Soare. Numele său este o referință la zeul grec al cerului, Uranus, care, conform mitologiei grecești, a fost bunicul lui Zeus (Jupiter) și tatăl lui Cronos (Saturn). Este a treia planetă ca mărime și a patra ca masivitate din Sistemul Solar. Uranus are o compozție similară cu Neptun și ambele au compoziții chimice diferite de cele ale celor mai mari giganți gazoși: Jupiter și Saturn. Din acest motiv, oamenii de știință clasifică adesea Uranus și Neptun ca „giganți de gheață” pentru a-i deosebi de ceilalți giganți gazoși. Atmosfera lui Uranus, deși este similară cu cea a lui Jupiter și a lui Saturn în compoziția sa primară de hidrogen și heliu, conține mai multă „gheață” cum ar fi apă, amoniac și metan, precum și urme de alte hidrocarburi.[9] Are cea mai rece atmosferă planetară din Sistemul Solar, cu o temperatură minimă de 49 K (−224 °C). Uranus are o structură complexă de nori stratificați și se crede că apa formează cei mai mici nori, iar metanul stratul superior de nori.[9] Interiorul lui Uranus este compus în principal din gheață și rocă.[10]
Fotografiat ca un disc fără caracteristici de Voyager 2 în 1986 | |
Descoperire | |
---|---|
Descoperit de | William Herschel |
Descoperit la | 13 martie 1781 |
Denumiri | |
Numit după | forma latină Ūranus a zeului grec Οὐρανός Ouranos |
Adjective | Uranian |
Caracteristici orbitale | |
Afeliu | 3.008.413.180 km |
Periheliu | 2.742.128.970 km |
Axa semimajoră | 2.875.031.718 km |
Excentricitate | 0.046381 |
Per.orbitală | 84,0205 ani 30.688,5 zile[1] 42,718 zile uraniene[2] |
Per.sinodică | 369,66 zile [3] |
Viteză orbitală medie | 6,80 km/s [3] |
Anomalie medie | 142,238600° |
Înclinație orbitală | 0,773° față de planul eliptic 6,48° față de ecuatorul Soarelui 1,02° față de planul invariabil[4] |
Longitudinea nodului ascendent | 74,006° |
Argumentul periastrului | 96,998857° |
Sateliți | 27 |
Caracteristici fizice | |
Raza medie | 25.362±7 km [5] |
Raza ecuatorială | 25.559±4 km [5] |
Raza polară | 24.973±20 km [5] |
Aplatizare | 0,0229±0,0008 [5] |
Circumferință | 159.354,1 km [1] |
Suprafață | 8,1156×109 km2 [1] |
Volum | 6,833×1013 km3 [1] |
Masă | (8,6810±0,0013)×1025 kg |
Densitatea medie | 1,27 g/cm3 [3] |
Gravitația de suprafață | 8,69 m/s2 [3] |
Viteza de eliberare | 21,3 km/s v |
Per.de rotație siderală | −0,71833 z (retrogradă) 17 h 14 min 24 s[5] |
Viteză de rotație ecuatorială | 2,59 km/s |
Înclinare axială | 97,77° (față de orbită) |
Ascensie dreaptă pol nord | 17h 9m 15s 257,311°[5] |
Declinație pol nord | −15,175° [5] |
Albedo | 0,300 (Bond) [6] 0,488 (geom.)[7] |
Temperatură | min. 76 K (−197.2 °C) |
Magnitudine aparentă | 5,38[8] - 6,03[8] |
Diametru unghiular | 3,3″ la 4.1″ [3] |
Compoziție atmosferică | |
Presiune atmosferică | 1,2 kPa |
Hidrogen | 83 ± 3% |
Heliu | 15 ± 3% |
Metan | 2,3% |
Hidrogen deuterid | 0,009% |
La fel ca celelalte planete gigant, Uranus are un sistem de inele, o magnetosferă și numeroși sateliți. Sistemul uranian are o configurație unică, deoarece axa sa de rotație este înclinată lateral, aproape în planul orbitei sale solare. Prin urmare, polii săi nordici și sudici se află acolo unde majoritatea celorlalte planete își au ecuatorul.[11] În 1986, imaginile de la Voyager 2 au arătat-o pe Uranus ca pe o planetă aproape fără caracteristici în lumină vizibilă, fără benzile de nori sau furtuni asociate cu celelalte planete gigantice.[11] Voyager 2 rămâne singura navă spațială care a vizitat planeta.[12] Observațiile de pe Pământ au arătat schimbări sezoniere și o creștere a activității meteo pe măsură ce Uranus s-a apropiat de echinocțiul său în 2007. Viteza vântului poate ajunge la 250 m/s (900 km/h).[13]