From Wikipedia, the free encyclopedia
Natale hè a festività cristiana chì celebreghja a nascita di Ghjesù Cristu. Casca u 25 dicembre (u 7 ghjennaghju in le chjese urientale, per u slittamentu di u calendariu ghjulianu).
L'ortografia è a grammatica di 'ssu articulu ùn sò micca currette. Pudete cuntribuisce à ammigliurà le.
A parola corsa Natale deriveghja da u latinu Natalis chì significheghja "nataliziu, relativu à a nascita".
Natale hè ancu chjamatu Natale di Ghjesù o Natività di u Signore è precedutu qualchì volta da l'aghjettivu Santissimu (à volte abbreviatu in Ss.).
Secondu u calendariu liturgicu cristianu hè una sulennità di livellu paru à l'Epifania, Ascensione è a Penticosta è inferiore à Pasqua (a festività più impurtante in assolutu) è certamente a più popularmente risentita, soprattuttu à parte da l´ultimi due seculi, da quandu hè diventata a festa induve ci si scambianu i regali è dinù si sta inseme in famiglia.
Ind'è u calendariu rumanu u termine Natalis era impiegatu per parechje festività, cum'è u Natalis Romae (21 aprile) chì cummemorava a nascita di l'Urbe, è u Dies Natalis Solis Invicti, a festa dedicata à a nascita di u Sole (Mitra), anch'ella u 25 dicembre, introdutta da Aurelianu in lu 273 d.C., eppo suppiantata prugressivamente durante u III seculu[1] da a ricurrenza cristiana.
Natale, ancu ùn essendu micca a principale festa cristiana chì hè Pasqua, hè sempre quella più risentita à livellu famigliare è populare è rappresenta a cunsapevolezza d'esse chjamati à ricunnosce in u Bambinu di Betlemme u Figliu di Diu. Nant'à Natale cum'è Festa cristiana, nant'à e manifestazione liturgiche, nant'à e tradizione di e cumunità cristiane è nant'à e ricurrenze, riti è abitudine di tuttu u mondu sò state scritte decine è decine di poesie. Archiviu 2013-03-09 at the Wayback Machine, raccunti Archiviu 2013-03-09 at the Wayback Machine, canti populari Archiviu 2013-03-09 at the Wayback Machine, filastrucche, ninne nanne è monda altru.
A festa di Natale hè a celebrazione di a nascita di Ghjesù. Secondu u Vangelu di Luca, Ghjesù nacque da Maria à Betlemme, induve ella è u so maritu Ghjuseppe si reconu per partecipà à u censimentu di a populazione urganizatu da i rumani.
Per i soi discepuli a nascita o natività di Cristu hè stata preceduta da diverse prufezie secondu e quale u messia saria natu da a casa di Davide per redimere u mondu da u peccatu.
A data di nascita di Ghjesù ùn hè micca ripurtata in i Vangeli. Dapoi i primi seculi i cristiani svilupponu diverse tradizione, basate nant'à raghjunamenti teolugichi, chì fissavanu u ghjornu di a nascita di u Signore in date differente, tantu chì Clemente Alessandrinu (+ c. 215) annutava in un so scrittu: "Micca si cuntentanu di sapè in chì annu hè natu u Signore, ma cù curiosità troppu spinta vanu à cercà ne ancu u ghjornu" (Stromata, I,21,146.)
A prima testimunianza di a data di u 25 dicembre per Natale di Ghjesù si ritrova in unu scrittu di S.Ippulitu (+235), u "cummentariu nant'à Daniele"
In a chjesa latina u ghjornu di Natale hè caratterizatu da quattru messe: a vespertina di a vighjilia, ad noctem (vene à dì a messa di a notte), in aurora, in die (in u ghjornu).
Cum'è tutte e solennità, hà una durata magiore rispettu à l'altri ghjorni di u calendariu liturgicu, ed infatti, e sulennità si facenu cumencià à i vesperi di u ghjornu innanzi - s'ellu ùn hà a precedenza stabilita da l'apposite norme - fendu saltà cusì i vesperi proprii di u ghjornu precedente.
U tempu liturgicu di Natale si conta à parte da i primi vesperi di u 24 dicembre, per terminà cù a dumenica di u Battesimu di Ghjesù, mentre u periodu precedente à Natale cumprende e quattru semane d'Avventu.
In sta sezione si dà contu di e date storiche cunnisciuti di l'orighjine di a festa di Natale.
Natale ùn hè micca presente trà i primi elenchi di festività cristiane di Sant'Ireneu è Tertullianu [2]; urighjene, prubabilmente alludendu à i Natalitia imperiali dichjara [3] ch'è in le scritture solu i peccatori, è micca i santi, celebreghjanu a so nascita[2]. Arnobiu [4] ridiculiza a celebrazione di i "cumpleanni" di i dei.
E chjese cristiane celebravanu piuttostu a festa di a Pasqua Pifania (dal grecu ?p?f??e?a (epiphàneja): manifestazione, cumparsa, apparizione, nascita), chì rammenta a visita di i Rè Maghji à Ghjesù.
U prucessu à traversu u quale u 25 dicembre divene a ricurrenza di a nascita di Ghjesù per tutta a cristianità, principiò solu in u III seculu è durò finu à u successivu è differì tempuralmente secondu e diocesi.
E prime evidenze di una celebrazione pruvenenu da Alessandria d'Egittu, circa 200 d.C., quandu Clemente di Alessandria[5] disse chì certi teologhi egiziani, "monda curiosi", definissenu non solu l'annu, ma ancu u ghjornu di a nascita di Ghjesù u 25 Pachon, currispundente à u 20 di maghju di u ventottesimu annu di Augustu ma fecenu questu micca perchè ritenessenu chì u Cristu fusse natu 'ssu ghjornu ma solu perchè 'ssu mese era u nonu di u so calendariu [6]. Altri sciuararonu e date di u 24 ò 25 Pharmuthi (19 ò 20 aprile)[2].
Un testu di u 243, De paschae cumputus, attribuitu à Ciprianu ma prubabilmente apocrifo[7], dichjara chì a nascita di Cristu fù u 28 marzu perchè fù in 'ssu ghjornu chì u sole fù creatu[2].
Clemente dichjara ancu chì i Balisilidiani celebravanu l'Epifania è po esse, prubabilmente, ancu a nascita di Ghjesù, u 15 l'11 Tybi (10 o 6 ghjennaghju)[2].
In un qualchì mumentu a doppia cummemorazione di a Pasqua Pifania è di a Natività deve esse diventata cumune, sia perchè l'apparizione di i pastori era cunsiderata cum'è una di e manifestazione di a gloria di Cristu, sia forse per via di una discrepanza di u vangelu di Luca presente in varii codici cum'è u codice Bezae, inde e parole di Diu sò rese houios mou hu agapetos, egu semeron gegenneka se ("tu sei u me' figliolu predilettu, in stu ghjornu t'aghju ghjeneratu") à u postu di en soi eudokesa ("in te mi sò cumpiaciutu").
Abraham Ecchelensis (1600-1664) [8] riferighja di a presenza di un dies Nativitatis et Epiphaniae da una custituzione di a chjesa di Alessandria à u tempu di u cunciliu di Nicea.
Epifaniu riferighja di una cerimonia da i tratti gnostichi á Alessandria induve, a notte tra u 5 è u 6 ghjennaghju, un discu solare inquartatu (oghje notu cume "croce celtica") dettu Korê era portatu in prucessione attornu à una cripta, à u cantu Oghje à quest'ora Korê ha datu vita à l'Eternu[9].
Ghjovanni Cassianu (360-435) scrive tra u 418 è u 427 chì i monasteri egiziani ancora osservanu l´antichi costumi[10].
U 29 Choiak (25 dicembre) è 1 ghjennaghju 433 Paolu di Emesa predica pressu Cirillu di Alessandria, è i so sermoni [11] mostranu chì a celebrazione di u Natale in lu mese di dicembre era dighjà fermamente stabilita, è i calendari provanu a so permanenza; dunqua a festa s'era sparta in Eghjttu tra u 427 è u 433[2].
A' Cipru, à a fine di u IV secolu, Epifaniu dichjara cuntru l´Alogi[12] chì Cristu era natu u 6 ghjennaghju é era statu battezzatu l'8 novembre.
Sant'Efrem u Siru (induve l' inni si riferighjenu à l'Epifania è micca à u Natale) prova chì a Mesoputamia ancora festeghjava a nascita tredici ghjorni dopu à u solstiziu d'invernu, dunqua u 6 ghjennaghju.
cuntemporaneamente in Armenia a data di dicembre era ignorata, è ancu oghjie l´Armeni celebreghjanu u Natale u 6 ghjennaghju[13].
In Anatolia, i sermoni di santu Gregoriu di Nissa nant'à San Basile (mortu prima di u 1 ghjennaghju 379) e i due seguenti durante a festa di Santu Stefanu[14], provanu chì in lu 380 u Natale era ghjà celebratu u 25 dicembre[15].
In lu V secolu Asteriu di Amaseia è Sant'Anfilochiu di Iconiu, cuntemporanei di Basile è Gregoriu, mostranu chì in le so diocesi le feste di l'Epifania è di u Natale eranu separate [16].
In lu 385 Egeria scrive di quessi prufondamente impressiunata da a festa di a Natività di Ghjerusalemme, chì aveva aspetti prettamente natalizi; u vescamu si recava di notte à Betlemme, tornendu à Ghjerusalemme u ghjornu di a celebrazione. A presentazione di Ghjesù à u tempiu era celebrata quattordici ghjorni dopu. Ma stu calcolu cumencia da u 6 ghjennaghju, è a festa cuntinuava per l´ottu ghjorni dopu à 'ssa data [17]; successivamente mentuveghja solu e due feste magiori di l'Epifania è di a Pasqua. Dunqua u 25 dicembre in lu 385 ùn era micca osservatu à Ghjerusalemme.
Ghjovanni di Nikiu (circa in lu 900) per cunvince l´armeni à osservà a data di u 25 dicembre fa notizia di una currispondenza tra Santu Cirillu di Ghjerusalemme è papa Ghjuliu I[18] in cui Cirillu dichjara chì u so' cleru ùn pò, in la singola festa di a nascita è di u battesimu, effettuà una doppia prucessione tra Betlemme è u Ghjordanu è dummanda à Ghjuliu di stabilisce a vera data di a Natività da i documenti di u censimentu purtati à Roma da Titu; Ghjuliu stabilisce u 25 dicembre.
In un antru documentu[19] si riferighja chì Ghjuliu scrisse à Ghjovenale di Ghjerusalemme (circa 425-458), aghjunghjendu chì Gregoriu Nazianzenu à Costantinopuli era statu criticatu pè avè smezatu le festività, ma Ghjuliu morì in lu 352 è a testimonianza di Egeria rende questi ultimi due documenti di urighjne dubbia[2].
Santu Ghjrolamu, scrivendu in lu 411[20], rimprovereghja à i palestinesi di mantene a celebrazione di a nascita di Cristu in la festa di a Manifestazione.
Cosmas Indicopleustes sughjèrisce [21] chì ancu à a metà di u VI secolu a chjesa di Ghjerusalemme riteneva, basendusi nant'à u passu evangelicu di Luca, chì u ghjornu di u battesimu fosse u ghjornu di a nascita di Ghjesù in quantu esseru divinu. A cummemorazione di Davide è Ghjacomu l'Apostolu si svulghjeva u 25 dicembre.
Lu 25 dicembre 432 Paolu di Emesa prununziava à Cirillu di Alessandria un discorsu nant'à u Natale.
A Antiochia, dopu à una longa resistenza, a festa di u 25 dicembre venne accolta in lu 386 grazie à l'opera di Santu Ghjovanni Crisustomu.
Durante a festa di Santu Philogonius di u 386[22] Santu Ghjovanni Crisustomu predicò un importante sermone: in reazione á certi riti è feste ebraiche invitò a chjesa di Antiochia à celebrà a nascita di Cristu u 25 dicembre quendu dighjà parte di a cumunità a celebrava in issu ghjornu da almancu dieci anni; dichjarò chì in occidente a festa era dighjà celebrata è chì ellu desiderava introduce la, chì questa era osservata da a Tracia à Cadice è chì a so miracolosamente rapida diffusione era un segnu di a so ghjenuinità.
Per ghjustificà a decisione interpretò l´episodi evangelichi dicendu chì u sacerdote Zaccaria entrò in lu Tempiu ricevendu l'annunziu di u cuncepimentu di Ghjovanni Battista in settembre; u vangelu data dunque u cuncepimentu di Ghjesù dopu à sei mesi, ovveru in marzu, dunqua a nascita saria avvenuta in dicembre.
Infine u Crisustomu dichjarò di sape chì i rapporti di u censimentu di a Sacra Famiglia eranu ancora in Roma e dunque Roma duveva avè celebratu u Natale u 25 dicembre per un tempu abbastanza longu da cunsentisce à u Crisustomu di riportà cù certezza a tradizione rumana[23]. U riferimentu á l'archivi rumani hè anticu almancu quantu Ghjustinu Martire[24] è Tertulliano[25]. Papa Ghjuliu I, in la falsificazione cirillina citata in precedenza, afferma di avè calcolatu a data basendusi nant'à Flaviu Ghjuseppe, nant'à a base di a stessa cunsiderazione micca pruvata riguardante Zaccaria[2].
In lu 379/380 Gregoriu Nazianzenu si face cumenciatore (in lingua greca: exiarchos) pressu a chjesa di Costantinopuli di a nova festa, pruposta in tre so omelie[26] predicate in tre ghjorni successivi[27] in la cappella privata chjamata Anastasia; dopu à u so esiliu in lu 381, a festa scumparve[2].
Secondu Ghjovanni di Nikiu, Onoriu, presente durante una di le sue visite, si accordò cù Arcadiu perché fosse osservata a festa in la stessa data di Roma. Kellner cullocheghja sta visita in lu 395; Baumstark[28] tra u 398 è u 402; l'ultima data si basa nant'à una lettera di Ghjacomu di Edessa citata da Ghjeorghje di Beeltân, chì dichjara chì u Natale fu portatu à Costantinopuli da Arcadiu è Crisustomu da l'Italia induve secondu a tradizione si era tenuta finu da i tempi apostolichi. Crisustomu fu vescamu tra u 398 è u 402, è dunque a festa saria stata intrudotta in stu periodu da Crisustomu vescamu á listessa manera di cume era stata introdotta á Antiochia da Crisustomu presbiteru; però Lübeck[29] prova chì le evidenze à la base di a tesi di Baumstark ùn sò micca valide.
Più importante, ma solu pocu megliu accreditata[2], hè a tesi di Erbes'[30] chì a festa sia stata introdotta da Costantinu I tra u 330 è u 335; esattamente in lu 330 secondu l'opinione di certi storichi, è probabilmente cunsigliatu di a mamma Elena è da i vescami di u cunciliu di Nicea.
Riguardu à a Chjesa di Roma, a più antica[2] fonte nant'à a celebrazione di u Natale hè u calendariu filocalianu[31] cumpilatu in lu 354, chì cuntene importanti tre date:
Nella lista di i cunsoli sò indicati i ghjorni di nascita è di morte di Cristu è le date di ingressu à Roma è di martiriu di Santu Pietru è Paolu.
Una citazione significhativa è: <<durante u cunsolatu di Cesà (Augustu) è Paolu nostru signore Ghjesù Cristu nacque ottu ghjorni prima di le calende di ghjennaghju [uvveru u 25 dicembre ] un venerdì, u quattordicesimu ghjornu di a Luna||Chr. Caesà et Paulu sat. XIII. hoc. cuns. Dns. ihs. XPC natus estu VIII Kal. ian. d. ven. luna XV|lingua=la>>
Queste indicazioni però parenu scurrette è possonu esse di le successive aghjiunte à u testu, per cui ancu se a Depositiu Martyrum hè datata à u 336 hè probabile chì Sta indicazione debba esse datata à u 354, ancu se a presenza in un calendariu ufficiale lascia supporre chì sianu esistite di le celebrazioni populari precedenti.
Sul finisce di u IV secolu a festività passò à Milanu è per poi diffonde si in la altre diocesi di u nord: Torinu, Ravenna, ecc.
Sul fattu chì u Natale venga festeghjiatu u 25 dicembre vi sò diverse iputesi chì possonu esse raggruppate in due categorie: a prima chì a data sia stata scelta in base à cunsiderazioni simbuliche interne à u Cristianesimu, a seconda chì sia derivata da l'influssu di festività celebrate in altre relighjoni praticate cuntemporaneamente à u Cristianesimu di allora. Le due categorie di iputesi possonu coesistere.
Questu primu gruppu di iputesi spiega a data di u 25 dicembre cume "interna" à u Cristianesimu, senza apporti da altre relighjoni, deriveghjante da iputesi cristiane nant'à a data di nascita di Ghjesù.
Lu secondu gruppu di iputesi spiega a data di u 25 dicembre cume "esterna" à u Cristianesimu, cume un tentativu di assorbimentu di culti precedenti à u Cristianesimu cù a sovrapposizione di festività cristiane à feste di altre relighjoni antiche.
In u corsu di l'ultimu seculu, cù u progressivu secolarizzarsi di l' uccidente é in particular modu di l'Europa Settentriunale Natale hà cuntinuatu à rappresentà un ghjornu di festa per i non-cristiani, assumendu significhati duve si da quellu relighjosu. Generalmente hè vissutu cume festa ligata à a famiglia, à i rigali è à Babbu Natale.
U stessu cambiamentu di u spiritu Nataliziu u si ritrova in quelli Paesi induve i cristiani sò piccule minuranze, ma Natale hè statu impurtatu cum'è festa publica di tipu seculare-culturale. Hè cusì in India, Pakistan, Cina è Taiwan, Ghjappone è Malesia.
Accade chì Natale fussi citatu in a litteratura o in a cultura corsa. Per esempiu, in i pruverbii:
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.