afreta

Romanian

Etymology

Borrowed from French affréter.

Verb

a afreta (third-person singular present afretează, past participle afretat) 1st conjugation

1. to charter (a ship)

Conjugation

    conjugation of afreta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a afreta
gerund			afretând
past participle			afretat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	afretez	afretezi	afretează	afretăm	afretați	afretează
	imperfect	afretam	afretai	afreta	afretam	afretați	afretau
	simple perfect	afretai	afretași	afretă	afretarăm	afretarăți	afretară
	pluperfect	afretasem	afretaseși	afretase	afretaserăm	afretaserăți	afretaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să afretez	să afretezi	să afreteze	să afretăm	să afretați	să afreteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		afretează			afretați
	negative		nu afreta			nu afretați