bufni

Romanian

Etymology

From buf +‎ -ni.

Verb

a bufni (third-person singular present bufnește, past participle bufnit) 4th conjugation

1. to thump

Conjugation

    conjugation of bufni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a bufni
gerund			bufnind
past participle			bufnit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bufnesc	bufnești	bufnește	bufnim	bufniți	bufnesc
	imperfect	bufneam	bufneai	bufnea	bufneam	bufneați	bufneau
	simple perfect	bufnii	bufniși	bufni	bufnirăm	bufnirăți	bufniră
	pluperfect	bufnisem	bufniseși	bufnise	bufniserăm	bufniserăți	bufniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bufnesc	să bufnești	să bufnească	să bufnim	să bufniți	să bufnească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bufnește			bufniți
	negative		nu bufni			nu bufniți

References

• bufni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN