certare

Latin

Verb

certāre

1. inflection of certō:
   1. present active infinitive
   2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From certa +‎ -re.

Noun

certare f (plural certări)

1. argument

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	certare	certarea		certări	certările
genitive-dative	certări	certării		certări	certărilor
vocative	certare, certareo			certărilor