chitui

See also: chìtuì

Romanian

Etymology

From chit +‎ -ui.

Verb

a chitui (third-person singular present chituiește, past participle chituit) 4th conjugation

1. to apply putty

Conjugation

    conjugation of chitui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a chitui
gerund			chituind
past participle			chituit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	chituiesc	chituiești	chituiește	chituim	chituiți	chituiesc
	imperfect	chituiam	chituiai	chituia	chituiam	chituiați	chituiau
	simple perfect	chituii	chituiși	chitui	chituirăm	chituirăți	chituiră
	pluperfect	chituisem	chituiseși	chituise	chituiserăm	chituiserăți	chituiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să chituiesc	să chituiești	să chituiască	să chituim	să chituiți	să chituiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		chituiește			chituiți
	negative		nu chitui			nu chituiți