citit

See also: cítit

Romanian

Alternative forms

• cetit — archaic, especially Transylvania

Etymology

From citi (“to read”) +‎ -it.

Pronunciation

• IPA^(key): /t͡ʃiˈtit/
• Rhymes: -it
• Hyphenation: ci‧tit

Adjective

citit m or n (feminine singular citită, masculine plural citiți, feminine/neuter plural citite)

1. read (which has been read)

   Antonym: necitit

2. well-read

Declension

Declension of citit

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	citit		citită		citiți	citite
	definite	cititul		citita		citiții	cititele
genitive- dative	indefinite	citit		citite		citiți	citite
	definite	cititului		cititei		citiților	cititelor

Noun

citit n (uncountable)

1. reading

   Synonyms: citire, lectură, citanie (obsolete), citeală (obsolete)

   scrisul și cititul ― reading and writing

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	citit	cititul
genitive-dative	citit	cititului
vocative	cititule

Verb

citit

1. past participle of citi (“to read”)

Further reading

• “citit”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025