ciungi

Romanian

Etymology

From ciung +‎ -i.

Verb

a ciungi (third-person singular present ciungește, past participle ciungit) 4th conjugation

1. to cripple

Conjugation

    conjugation of ciungi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a ciungi
gerund			ciungind
past participle			ciungit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ciungesc	ciungești	ciungește	ciungim	ciungiți	ciungesc
	imperfect	ciungeam	ciungeai	ciungea	ciungeam	ciungeați	ciungeau
	simple perfect	ciungii	ciungiși	ciungi	ciungirăm	ciungirăți	ciungiră
	pluperfect	ciungisem	ciungiseși	ciungise	ciungiserăm	ciungiserăți	ciungiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ciungesc	să ciungești	să ciungească	să ciungim	să ciungiți	să ciungească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ciungește			ciungiți
	negative		nu ciungi			nu ciungiți