ciunta

Romanian

Etymology

From ciunt +‎ -a.

Verb

a ciunta (third-person singular present ciuntă, past participle ciuntat) 1st conjugation

1. to amputate

Conjugation

    conjugation of ciunta (first conjugation, no infix)

infinitive			a ciunta
gerund			ciuntând
past participle			ciuntat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ciunt	ciunți	ciuntă	ciuntăm	ciuntați	ciuntă
	imperfect	ciuntam	ciuntai	ciunta	ciuntam	ciuntați	ciuntau
	simple perfect	ciuntai	ciuntași	ciuntă	ciuntarăm	ciuntarăți	ciuntară
	pluperfect	ciuntasem	ciuntaseși	ciuntase	ciuntaserăm	ciuntaserăți	ciuntaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ciunt	să ciunți	să ciunte	să ciuntăm	să ciuntați	să ciunte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ciuntă			ciuntați
	negative		nu ciunta			nu ciuntați

References

• ciunta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN