clocoti

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic клокотати (klokotati), from Proto-Slavic *klokotati.

Verb

a clocoti (third-person singular present clocotește, past participle clocotit) 4th conjugation

1. to boil, bubble up
2. to seethe, whirl, eddy, surge
3. to effervesce, froth
4. to boil with rage

Conjugation

    conjugation of clocoti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a clocoti
gerund			clocotind
past participle			clocotit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	clocotesc	clocotești	clocotește	clocotim	clocotiți	clocotesc
	imperfect	clocoteam	clocoteai	clocotea	clocoteam	clocoteați	clocoteau
	simple perfect	clocotii	clocotiși	clocoti	clocotirăm	clocotirăți	clocotiră
	pluperfect	clocotisem	clocotiseși	clocotise	clocotiserăm	clocotiserăți	clocotiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să clocotesc	să clocotești	să clocotească	să clocotim	să clocotiți	să clocotească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		clocotește			clocotiți
	negative		nu clocoti			nu clocotiți

Synonyms

• (boil): fierbe