complectat

Latin

Verb

complectat

1. third-person singular present active subjunctive of complectō

Romanian

Adjective

complectat m or n (feminine singular complectată, masculine plural complectați, feminine/neuter plural complectate)

1. obsolete form of completat

Declension

Declension of complectat

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	complectat		complectată		complectați	complectate
	definite	complectatul		complectata		complectații	complectatele
genitive- dative	indefinite	complectat		complectate		complectați	complectate
	definite	complectatului		complectatei		complectaților	complectatelor

References

• complectat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN