comuta

Portuguese

Verb

comuta

1. inflection of comutar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin commūtō, commūtāre.

Verb

a comuta (third-person singular present comută, past participle comutat) 1st conjugation

1. to switch

Conjugation

    conjugation of comuta (first conjugation, no infix)

infinitive			a comuta
gerund			comutând
past participle			comutat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	comut	comuți	comută	comutăm	comutați	comută
	imperfect	comutam	comutai	comuta	comutam	comutați	comutau
	simple perfect	comutai	comutași	comută	comutarăm	comutarăți	comutară
	pluperfect	comutasem	comutaseși	comutase	comutaserăm	comutaserăți	comutaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să comut	să comuți	să comute	să comutăm	să comutați	să comute
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		comută			comutați
	negative		nu comuta			nu comutați

Derived terms

• comutabil
• comutant, adj comutator
• comutare
• comutat
• comutator
• comutație

Related terms

• muta