conspecta

Latin

Participle

cōnspecta

1. inflection of cōnspectus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/nominative neuter plural

Participle

cōnspectā

1. ablative feminine singular of cōnspectus

Romanian

Etymology

From conspect.

Verb

a conspecta (third-person singular present conspectează, past participle conspectat) 1st conjugation

1. to write a synopsis

Conjugation

    conjugation of conspecta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a conspecta
gerund			conspectând
past participle			conspectat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	conspectez	conspectezi	conspectează	conspectăm	conspectați	conspectează
	imperfect	conspectam	conspectai	conspecta	conspectam	conspectați	conspectau
	simple perfect	conspectai	conspectași	conspectă	conspectarăm	conspectarăți	conspectară
	pluperfect	conspectasem	conspectaseși	conspectase	conspectaserăm	conspectaserăți	conspectaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să conspectez	să conspectezi	să conspecteze	să conspectăm	să conspectați	să conspecteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		conspectează			conspectați
	negative		nu conspecta			nu conspectați

References

• conspecta in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN