constituitor

Latin

Verb

cōnstituitor

1. second/third-person singular future passive imperative of cōnstituō

Romanian

Etymology

From constitui +‎ -itor.

Adjective

constituitor m or n (feminine singular constituitoare, masculine plural constituitori, feminine/neuter plural constituitoare)

1. constituting

Declension

Declension of constituitor

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	constituitor		constituitoare		constituitori	constituitoare
	definite	constituitorul		constituitoarea		constituitorii	constituitoarele
genitive- dative	indefinite	constituitor		constituitoare		constituitori	constituitoare
	definite	constituitorului		constituitoarei		constituitorilor	constituitoarelor

Noun

constituitor m (plural constituitori)

1. constituter

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	constituitor	constituitorul		constituitori	constituitorii
genitive-dative	constituitor	constituitorului		constituitori	constituitorilor
vocative	constituitorule			constituitorilor

References

• constituitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN