descompune

Romanian

Etymology

From des- +‎ compune, based on French décomposer.

Verb

a descompune (third-person singular present descompune, past participle descompus, third-person subjunctive descompună) 3rd conjugation

1. to decompose, decay
2. to dissolve
3. to crumble, disintegrate, break up, break apart, fragment

Conjugation

    conjugation of descompune (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a descompune
gerund			descompunând
past participle			descompus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	descompun	descompui	descompune	descompunem	descompuneți	descompun
	imperfect	descompuneam	descompuneai	descompunea	descompuneam	descompuneați	descompuneau
	simple perfect	descompusei	descompuseși	descompuse	descompuserăm	descompuserăți	descompuseră
	pluperfect	descompusesem	descompuseseși	descompusese	descompuseserăm	descompuseserăți	descompuseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să descompun	să descompui	să descompună	să descompunem	să descompuneți	să descompună
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		descompune			descompuneți
	negative		nu descompune			nu descompuneți

Derived terms

• descompunere
• descompus

See also

• strica
• disolva, solvi