eticheta

Romanian

Etymology

Borrowed from French étiqueter.

Verb

a eticheta (third-person singular present etichetează, past participle etichetat) 1st conjugation

1. to label

Conjugation

    conjugation of eticheta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a eticheta
gerund			etichetând
past participle			etichetat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	etichetez	etichetezi	etichetează	etichetăm	etichetați	etichetează
	imperfect	etichetam	etichetai	eticheta	etichetam	etichetați	etichetau
	simple perfect	etichetai	etichetași	etichetă	etichetarăm	etichetarăți	etichetară
	pluperfect	etichetasem	etichetaseși	etichetase	etichetaserăm	etichetaserăți	etichetaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să etichetez	să etichetezi	să eticheteze	să etichetăm	să etichetați	să eticheteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		etichetează			etichetați
	negative		nu eticheta			nu etichetați