evinge

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin ēvincere, from Latin vincō, and adapted to învinge.

Verb

a evinge (third-person singular present evinge, past participle evins, third-person subjunctive evingă) 3rd conjugation

1. (rare) to evict

   Synonym: evacua

Conjugation

    conjugation of evinge (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a evinge
gerund			evingând
past participle			evins
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	eving	evingi	evinge	evingem	evingeți	eving
	imperfect	evingeam	evingeai	evingea	evingeam	evingeați	evingeau
	simple perfect	evinsei	evinseși	evinse	evinserăm	evinserăți	evinseră
	pluperfect	evinsesem	evinseseși	evinsese	evinseserăm	evinseserăți	evinseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să eving	să evingi	să evingă	să evingem	să evingeți	să evingă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		evinge			evingeți
	negative		nu evinge			nu evingeți

Related terms

• evicțiune
• învinge