exceptat

See also: exceptât

Latin

Verb

exceptat

1. third-person singular present active indicative of exceptō

Romanian

Etymology

Past participle of excepta.

Adjective

exceptat m or n (feminine singular exceptată, masculine plural exceptați, feminine/neuter plural exceptate)

1. excepted

Declension

Declension of exceptat

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	exceptat		exceptată		exceptați	exceptate
	definite	exceptatul		exceptata		exceptații	exceptatele
genitive- dative	indefinite	exceptat		exceptate		exceptați	exceptate
	definite	exceptatului		exceptatei		exceptaților	exceptatelor

Verb

exceptat (past participle of excepta)

1. past participle of excepta

References

• exceptat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN