explicita

See also: explicitá and explícita

French

Verb

explicita

1. third-person singular past historic of expliciter

Latin

Participle

explicita

1. inflection of explicitus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

explicitā

1. ablative feminine singular of explicitus

Romanian

Etymology

Borrowed from French expliciter.

Verb

a explicita (third-person singular present explicitează, past participle explicitat) 1st conjugation

1. to clarify

Conjugation

    conjugation of explicita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a explicita
gerund			explicitând
past participle			explicitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	explicitez	explicitezi	explicitează	explicităm	explicitați	explicitează
	imperfect	explicitam	explicitai	explicita	explicitam	explicitați	explicitau
	simple perfect	explicitai	explicitași	explicită	explicitarăm	explicitarăți	explicitară
	pluperfect	explicitasem	explicitaseși	explicitase	explicitaserăm	explicitaserăți	explicitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să explicitez	să explicitezi	să expliciteze	să explicităm	să explicitați	să expliciteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		explicitează			explicitați
	negative		nu explicita			nu explicitați

References

• explicita in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

explicita

1. inflection of explicitar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Swedish

Adjective

explicita

1. inflection of explicit:
   1. definite singular
   2. plural