expulza

Romanian

Etymology

Borrowed from French expulser.

Verb

a expulza (third-person singular present expulzează, past participle expulzat) 1st conjugation

1. to expel

Conjugation

    conjugation of expulza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a expulza
gerund			expulzând
past participle			expulzat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	expulzez	expulzezi	expulzează	expulzăm	expulzați	expulzează
	imperfect	expulzam	expulzai	expulza	expulzam	expulzați	expulzau
	simple perfect	expulzai	expulzași	expulză	expulzarăm	expulzarăți	expulzară
	pluperfect	expulzasem	expulzaseși	expulzase	expulzaserăm	expulzaserăți	expulzaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să expulzez	să expulzezi	să expulzeze	să expulzăm	să expulzați	să expulzeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		expulzează			expulzați
	negative		nu expulza			nu expulzați