hurui

Romanian

Etymology

Onomatopoeic.

Verb

a hurui (third-person singular present huruie, past participle huruit) 4th conjugation

1. to rumble

Conjugation

    conjugation of hurui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a hurui
gerund			huruind
past participle			huruit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	hurui	hurui	huruie	huruim	huruiți	huruie
	imperfect	huruiam	huruiai	huruia	huruiam	huruiați	huruiau
	simple perfect	huruii	huruiși	hurui	huruirăm	huruirăți	huruiră
	pluperfect	huruisem	huruiseși	huruise	huruiserăm	huruiserăți	huruiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să hurui	să hurui	să huruie	să huruim	să huruiți	să huruie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		huruie			huruiți
	negative		nu hurui			nu huruiți

References

• hurui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN