interoga

Romanian

Etymology

Borrowed from French interroger, Latin interrogare. Doublet of the inherited întreba.

Verb

a interoga (third-person singular present interoghează, past participle interogat) 1st conjugation

1. to interrogate
2. to examine orally
3. to debrief

Conjugation

    conjugation of interoga (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a interoga
gerund			interogând
past participle			interogat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	interoghez	interoghezi	interoghează	interogăm	interogați	interoghează
	imperfect	interogam	interogai	interoga	interogam	interogați	interogau
	simple perfect	interogai	interogași	interogă	interogarăm	interogarăți	interogară
	pluperfect	interogasem	interogaseși	interogase	interogaserăm	interogaserăți	interogaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să interoghez	să interoghezi	să interogheze	să interogăm	să interogați	să interogheze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		interoghează			interogați
	negative		nu interoga			nu interogați

Related terms

• interogație