interpune

Romanian

Etymology

Latin interponere.

Verb

a interpune (third-person singular present interpune, past participle interpus, third-person subjunctive interpună) 3rd conjugation

1. to interpose

Conjugation

    conjugation of interpune (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a interpune
gerund			interpunând
past participle			interpus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	interpun	interpui	interpune	interpunem	interpuneți	interpun
	imperfect	interpuneam	interpuneai	interpunea	interpuneam	interpuneați	interpuneau
	simple perfect	interpusei	interpuseși	interpuse	interpuserăm	interpuserăți	interpuseră
	pluperfect	interpusesem	interpuseseși	interpusese	interpuseserăm	interpuseserăți	interpuseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să interpun	să interpui	să interpună	să interpunem	să interpuneți	să interpună
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		interpune			interpuneți
	negative		nu interpune			nu interpuneți