intona

Finnish

Noun

intona

1. essive singular of into

Anagrams

• annoit, innota, tonnia

Italian

Verb

intona

1. inflection of intonare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• Annito, Antino, Ontani, Tonani, annoti, innato, ontani

Latin

Verb

intonā

1. second-person singular present active imperative of intonō

Romanian

Etymology

Borrowed from Italian intonare.

Verb

a intona (third-person singular present intonează, past participle intonat, third-person subjunctive intoneze) 1st conjugation

1. to intonate

Conjugation

    conjugation of intona (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a intona
gerund			intonând
past participle			intonat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	intonez	intonezi	intonează	intonăm	intonați	intonează
	imperfect	intonam	intonai	intona	intonam	intonați	intonau
	simple perfect	intonai	intonași	intonă	intonarăm	intonarăți	intonară
	pluperfect	intonasem	intonaseși	intonase	intonaserăm	intonaserăți	intonaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să intonez	să intonezi	să intoneze	să intonăm	să intonați	să intoneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		intonează			intonați
	negative		nu intona			nu intonați